Istoria Bibliotecii

Fondul de carte al Bibliotecii de studii bizantine al Centrului Sfintii Petru si Andrei

La invitatia istoricului Roman Nicolae Iorga, Asumptionistii deschid la Bucuresti, Strada Christian Tell, fosta Luminei, un Institut Francez de Studii Bizantine. O valoroasa biblioteca va conferi foarte repede notorietate in lumea culturala bucuresteana. Multi cercetatori si studenti vor fi cei care vor pasi pragul acestei biblioteci.

Parintii asumptionisti, Vitalien Laurent, Jean Darouzes, Raymond Jannin vor desfasura o activitate stiintifica de inalt nivel pana la expulsarea lor de regimul comunist, in noiembrie 1947. Din fericire, valoroasa bibliotecă bizantină a putut fi salvată, in extremis, datorită vecinătății imobilului cu Ambasada Franței, în incinta căreia au fost depozitate, pe timp de noapte, cele aproximativ 25.000 de volume. „Legenda” spune că Pr. Emile Jean ar fi putut face acest transfer prin două modalități: fie prin aruncarea lor, pe timpul unei nopți, în incinta Ambasadei Franței, fie prin perforarea unei găuri în zidul incintei Ambasadei, la demisolul casei, prin care ar fi făcut transferul, timp de 2-3 nopți la rând. Conform mărturiei lui Petru Năsturel, discipol al Pr. Vitalien Laurent, directorul Institutului, biblioteca ar fi fost salvată de asumpționiștii rămași în casă, in cognito, Fr. Petru Bârsan și Pr. Emile Jean, care, timp de mai multe nopți, au cărat cu roaba cărțile aflate deja în lăzi și le-au depozitat în curtea Ambasadei Franței. Indiferent care ar fi varianta cea mai apropiată de adevăr, lucrul sigur și îmbucurător este că biblioteca a scăpat flăcărilor zelului comunist și prădătorilor care râvneau la o asemenea comoară. Cărțile au putut fi preluate și transportate prin valiză diplomatică în Franța, iar astăzi acele volume îmbogățesc rafturile bibliotecii Institutului Catolic din Paris.

Fondul de carte de care biblioteca noastra dispune astazi provine din mai multe surse demne de mentionat cu ocazia deschiderii oficiale a portilor ei cercetatorilor si studentilor interesati de patristica, istoria Bisericii din antichitate, bizantinologie.

Dupa plecarea Asumptionistilor din Romania, Institutul Francez de Studii Bizantine a continuat la Paris, Rue Francois Ier, cu o filiala la Atena, in Grecia, unde s-a constituit de asemenea o importanta biblioteca bizantina de nivel academic. Dupa inchiderea acestei filiale, in anul 2000, fondul de carte a fost recuperat si transferat anul trecut la Bucuresti, via Paris. Avem astazi circa 10.000 de volume provenite pe aceasta cale.

O alta sursa importanta de provenienta a cartilor din biblioteca este rezerva personala a bizantinologilor Asumptionisti care au stocat bibliotecile lor personale la Roma unde Asumptionistii au casa lor Generala. Pe aceasta cale au sosit circa 2000 de volume foarte rare si de o insemnatate si valoare inestimabile. Institutul de Studii Orientale din Nimegue, Olanda, infiintat tot de Asumptionisti, ne-a oferit un fond de carte de circa 3000 de volume.

Parintele Michel Kubler, membru al comunitatii noastre, fost redactor sef al ziarului La Croix din Paris, a donat bibliotecii nu mai putin de circa 1000 de volume. De asemenea unii donatori privat, precum Dna Dana Sandoiu, Editura Omonia, Dl. Academician Razvan Theodorrescu, Dl. Profesor Tanasoca, auzind despre deschiderea Centrului nostru si de dorinta reconstituirii unei biblioteci de nivel academic ne-au oferit sprijinul si donatie de carte. Tuturor le multumim sincer si speram ca acest instrument de valoare sa fie cat mai util cercetatorilor si studentilor care in spirit de deschidere si de cunoastere doresc sa aprofundeze istoria si gandirea din trecut pentru a trai mai bine prezentul si imagina mai fructuos viitorul.

Orientul si Occidentul au cunoscut momente de glorie, drum facand impreuna, astazi portile ne sunt deschise pentru a continua acest drum: noi suntem niste pitici, spunea Toma de Acquino, pe umerii uriasilor. Avantajul este de partea noastra deoarece, chiar daca suntem pitici in cunoastere suntem urcati pe umerii Uriasilor, deci vedem ceea ce au vazut ei, ba chiar mai mult, deoarece privirea noastra merge mai departe.  

Lucian Dîncă